Arhive pe categorii: Vaccinuri

De ce au murit 24 de copii în epidemia de rujeolă?

24 de copii. O clasă de copii, doua microbuze, șase masini mici. Am pierdut 24 de copii într-o epidemie de rujeolă ce i-a răpit pe cei vulnerabili. Putem arunca vina în diverse părți, de la Ministerul Sănătății la diverse poame antivaccin și neobosita lor luptă cu realitatea.

Dar adevărul e că au murit 24 de copii.

Niciun cuvânt scris, nicio vorbă, nicio acțiune oricât de multi-factorială nu vor mai aduce acei copii înapoi.

Există însă în mediul online și probabil în gândurile multor părinți – care se tem de vaccin mai tare decât de boală – o fascinație privind cauza morții acestor copii. În media ni se spune ”de la rujeolă” dar uneori mai apar si mențiuni ale altor boli. Și atunci, unii se gândesc, păi n-au murit de la rujeolă, au murit de la altceva. Haideți să analizăm datele publice ca să aflăm realitatea.

Cele 24 de cazuri nu sunt simple raportări, procente, cifre. Sunt mai mult de atât. Sunt copii pierduți, vieți irosite, decese absurde cauzate de neîncrederea într-un act medical deja validat de 221 de ani.

Nici un părinte, nici o ființă umană cu empatie nu poate citi aceste povești ca altceva decât sunt: tragedii complet evitabile.

În toate cazurile de mai jos, informația publică ne arată că rujeola a adus un sfârșit tragic unor copii care ar fi trebuit să aibă mulți ani în care să se bucure de viață.

Nota bene: Numele și poveștile acestor copii sunt inventate. Mi se pare că focusul pe diagnostice și chestiuni medicale ne vor îndepărta de realitatea faptului că aceștia erau copii. Copii care erau bucuria părinților lor. Așa că merită, în lipsa unor date concrete, o mică poveste.

Restul datelor sunt cele oficiale.

Cazul 1:

Adriana era o fetiță bucălată, cu ochi albaștri care râdea la orice persoană ce se apropia de ea. Foarte activă și curioasă într-o zi s-a ascuns sub pat și abia a fost găsită. Nu pățise nimic, o luase somnul.

Vârstă:  8 luni
Vaccinat: Nu
Alte afecțiuni cunoscute: Nu
Diagnostic deces: stop cardio respirator [consecință a rujeolei]
Confirmare rujeolă laborator:  Contact cu un caz confirmat cu laboratorul.
Speranță de viață dacă nu întâlnea rujeola : Lungă și fericită
Concluzie: Copil omorât de rujeolă. Adriana s-a ascuns sub pat pentru ultima dată.

Cazul 2

Cristina avea foarte mult prea mult chef de joacă. Deja învățase să meargă și explora atât casa cât și curtea după bunul plac. Alergând după un cățel s-a impiedicat și a luat o mică trântă. Nici nu a plâns, până și cățelul se uita admirativ.

Vârstă: 1 an
Vaccinat: Nu
Alte afecțiuni cunsocute: otită, pneumonii, sindrom convulsiv [niciuna din aceste afecțiuni nu este mortală]
Diagnostic deces: Insuficienta respiratorie acuta. Bronhopneumonie
Confirmare rujeolă laborator: Da
Speranță de viață dacă nu întâlnea rujeola: Lungă și fericită
Concluzie: Copil omorât de rujeolă. Cristina nu și-a mai întâlnit prietenul cățeluș.

Cazul 3

Amalia era bucuria părinților ei. Au învățat-o să numere dar după 5 se plictisea. Încerca sa-și spună numele des, ieșea doar ”Aaia”, dar era evident satisfăcută

Vârstă: 9 luni
Vaccinat: Nu
Diagnostic deces: stop cardio respirator, pneumonie acută, viroză eruptivă
Confirmare rujeolă laborator : Da
Speranță de viață dacă nu întâlnea rujeola: Lungă și fericită
Concluzie: Copil omorât de rujeolă. Amalia nu a aflat ce urmează după cifra 5.

Cazul 4

Alexandru a fost un puști grozav. Diagnosticul unei boli care i-a făcut viața grea nu i-a schimbat în niciun fel entuziasmul pentru școală sau pentru distracție. Lui Alex îi plăcea să se iasă cu prietenii lui, jocurile pe calculator și să citească. Îi mai plăcea de una din fetele din clasa de lângă el.

Vârstă: 15 ani
Vaccinat: Nu
Diagnostic deces:  Bronhopneumonie. Boala Niemann Pick
Confirmare rujeolă laborator: Da
Speranța de viață dacă nu întâlnea rujeola: Niemann Pick tip B si C vin cu o speranță de viață de maxim 20 de ani.
Concluzie: Copil omorât de rujeolă. Boala lui Alexandru a fost agravată de infecția cu rujeolă și l-a omorât. Fata de care îi plăcea nu a apucat să îi spună că simțea același lucru.

Cazul 5

Alina se bucura de mersul la creșă unde își făcuse deja câțiva prieteni. Învățase versurile de la ”Eu am o casă mică”, dar nu îndrăznea să le zică pe toate încă.

Vârstă: 2 ani
Vaccinat: Nu
Alte afecțiuni cunoscute: Distrofie
Diagnostic deces: stop cardiac respirator
Confirmare rujeolă laborator: Da
Speranță de viață dacă nu întâlnea rujeola: Lungă și fericită
Concluzie: Copil omorât de rujeolă.  Alina nu va apuca niciodată să strige versurile cântecelului ei preferat.

Cazul 6

Ioana iubea apropierea de mama ei, îi plăceau foarte mult momentele când erau doar ele și se bucura de vocea mamei când aceasta îi cânta.

Vârstă: 3 luni
Vaccinat: Nu
Alte afecțiuni cunoscute: atrezie esofagiană de la naștere
Diagnostic deces: Bronhopneumonie
Confirmare rujeolă laborator: Da
Speranță de viață dacă nu întâlnea rujeola: bolnavii de atrezie esofagiană au speranță de viață normală dupa intervenții chirurgicale.
Concluzie: Copil omorât de rujeolă. Ioana nu se va mai bucura de vocea mamei ei.

Cazul 7

Valentin era mezinul familiei. Mai avea două surori și ele îl țineau ocupat în majoritatea timpului. Uneori evada și explora singurel casa dar de obicei îl găseau cu ușurință. Jocul lui preferat: tati îl făcea să zboare ca pe un avion.

Vârstă: 1 an, 4 luni
Vaccinat: Nu
Diagnostic deces: Insuficientă respiratorie acută protezată mecanic, rujeolă sepsis, bronhopneumonie.
Confirmat rujeolă laborator: Da
Speranță de viață dacă nu întâlnea rujeola: Lungă și fericită
Concluzie: Vali nu a ajuns să zboare cu un avion adevărat pentru că a fost omorât de rujeolă.

Cazul 8

Elena nu avusese deloc o viață ușoară dar cei care o cunoșteau erau fericiți că au întâlnit-o. Îi plăceau filmele romantice, serialele SF și cărțile ce i se citeau. Aștepta cu nerăbdare să meargă la un concert al formației preferate.

Vârstă: 14 ani
Vaccinat: Nu
Alte afecțiuni cunsocute: retard mental, tetrapareză spastică – afecțiuni care nu afectează durata vieții
Diagnostic deces: Bronhopneumonie
Confirmare rujeolă laborator: Da
Speranță de viață dacă nu întâlnea rujeola: Intre 30 si 70 de ani
Concluzie: Copil omorât de rujeolă. Concertul a avut loc, dar Elena nu a fost acolo să se bucure de el.

Cazul 9

Luana era atât de dulce încât mulți prieteni ai părinților s-au oferit să fie bone doar ca să se bucure de prezența ei. Îi plăcea să se joace ”v-ați ascunselea” și uneori chiar câștiga.

Vârstă: 1 an și o lună
Vaccinat: Nu
Alte afecțiuni cunoscute: Nu
Diagnostic deces: Pneumonie
Confirmare rujeolă laborator: Da
Speranță de viață dacă nu întâlnea rujeola: Lungă și fericită
Concluzie: Copil omorât de rujeolă. Luana nu va învăța să se joace alte jocuri.

Cazul 10

Sandra era cea mai dulce și creață copilă din lume. Învățase să meargă și zâmbea cu toți dinții, nici ei prea mulți. Sandra era pasionată de fratele ei mai mare pe care îl urmărea peste tot. Toți cei care o întâlneau pe Sandra se îndrăgosteau de ochii ei verzi.

Vârstă: 1 an
Vaccinat: Nu
Alte afecțiuni cunsocute: Malnutriție
Diagnostic deces: Rujeola formă severă. Malnutriție.
Confirmat rujeolă laborator: Da
Speranță de viață dacă nu întâlnea rujeola: Lungă și fericită
Concluzie: Sandra a fost omorâtă de rujeolă. Ochii ei verzi nu au mai stârnit zâmbetul nimănui.

Cazul 11

Raluca văzuse deja toate desenele animate Disney,  preferatul ei fiind Mica Sirenă. Își dorea să fie ”pintesă” atunci când va crește mare și își dorea un crab drept animal de casă.

Vârstă: 1 an și 9 luni
Vaccinat: Nu
Alte afecțiuni cunoscute: contact anterior cu bolnavi de rujeolă
Diagnostic deces: Pneumonie
Confirmare rujeolă laborator: Da
Speranță de viață dacă nu întâlnea rujeola: Lungă și fericită
Concluzie: Copil omorât de rujeolă. Raluca nu a ajuns prințesă și nici nu a avut ocazia să vadă vreun crab.

Cazul 12

Vlad adora sunetul jucăriei de deasupra pătuțului. Era fascinat de culorile, texturile, formele acesteia. Adormea fericit de fiecare dată când o vedea acolo.

Vârstă: 3 luni
Vaccinat: Nu
Alte afecțiuni cunoscute:  intoleranță alimentară, rinichi polichistic bilateral
Diagnostic deces: insuficiență respiratorie, bronhopneumonie acuta bilaterală.
Confirmare rujeolă laborator: Da
Speranță de viață dacă nu întâlnea rujeola: Florian și-ar fi cunoscut nepoții
Concluzie: Copil omorât de rujeolă. Vlad nu se va întoarce niciodată la jucăriile din patul său.

Cazul 13

Mihai era pasionat de joaca în baie și nu refuza nicio ocazie să se bălăcească. Apoi alerga gol prin casă țipând de încântare în timp ce părinții încercau să-l convingă că e momentul pentru somn.

Vârstă: 1 an 1 lună
Vaccinat: Nu
Alte afecțiuni cunoscute: boala granulomatoasă cronică, splenomegalie
Diagnostic deces: bronhopneumopatie acută, stop cardio respirator
Confirmare rujeolă laborator: Da
Speranță de viață dacă nu întâlnea rujeola: Cel puțin 40-50 de ani.
Concluzie: Copil omorât de rujeolă. Părinții lui Mihai încă aud chiotele lui fericite deși nu mai au după cine alerga.

Cazul 14

Oana era fascinată de fluturii și gândăceii din grădină. Adora să alerge după ei și voia să-și construiască o fermă de furnici când mai creștea

Vârstă: 1 an 1 lună
Vaccinat: Nu
Alte afecțiuni cunoscute: Nu
Diagnostic deces: Insuficiență respiratorie acută, Stop cardio respirator
Confirmare rujeolă laborator: Da
Speranță de viață dacă nu întâlnea rujeola: Lungă și fericită
Concluzie: Copil omorât de rujeolă. Oana nu a apucat să vadă încă cei mai frumoși fluturi europeni și ferma de furnici va mai aștepta.

Cazul 15

Ovidiu adora să-și viziteze bunicii și bunicii îl răsfățau cât puteau de mult fără să se prindă mami.  Avea și un prieten, un papagal pe nume Cristofor (de la Cristofor Columb, evident)

Vârstă: 8 luni
Vaccinat: Nu
Alte afecțiuni cunoscute: Nu
Diagnostic deces: bronhopneumonie
Confirmare rujeolă laborator: Da
Speranță de viață dacă nu întâlnea rujeola: Lungă și fericită
Concluzie: Copil omorât de rujeolă.  Bunicii lui Ovidiu au îmbătrânit cu încă zece ani, iar Cristofor încă se întreabă unde e tânărul lui prieten.

Cazul 16

Mădălina avea totul aproape în ordine în viață. Deși făcea parte dintr-un grup de copii ce a primit un cadou nedorit în copilărie (o infecție HIV), Mădălina se simțea norocoasă. Tratamentul cu retrovirale funcționa și ea se simțea mai bine decât până acum, oamenii o apreciau la muncă și se simțea puternică. Tocmai începuse un nou proiect și era dornică să-l ducă la bun sfârșit.

Vârstă: 27 ani
Vaccinat: Nu
Alte afecțiuni cunsocute: lombosciatică (dureri de spate), HIV stadiul B3
Diagnostic deces: Sepsis, rujeolă complicată cu pneumonie
Confirmare rujeolă laborator: Da
Speranță de viață dacă nu întâlnea rujeola: Pentru pacienții cu HIV care sunt pe tratament specific speranța de viață este apropiată de cea a populației generale.
Concluzie: Adult omorât de rujeolă. Rujeola pe fondul imunității scăzute aduse de HIV a omorât-o pe Mădălina. Norocul Mădălinei se terminase.

Cazul 17

Florian iubea trenurile. Iubea totul la ele: sunetul pe care îl făceau, viteza, oamenii pe care îi întâlnea cu fiecare călătorie.

Vârstă: 1 an 6 luni
Vaccinat: Nu
Alte afecțiuni cunoscute: tetraplagie spastică, malformație cardiacă congenitală [afecțiuni tratabile]
Diagnostic deces: stop cardiac respirator
Confirmare rujeolă laborator: Contact cu un caz confirmat cu laboratorul.
Speranță de viață dacă nu întâlnea rujeola: Lungă și fericită
Concluzie: Copil omorât de rujeolă. Florian nu va mai face vreo călătorie cu trenul

Cazul 18

Andrada mergea la grădiniță conștiincios și învățase câteva poezii. Îi plăceau ghicitorile, să deseneze și să se joace cu plastilină

Vârstă: 3 ani 5 luni
Vaccinat: Nu
Alte afecțiuni cunoscute: Anemie, supraponderal
Diagnostic deces: plămân prăbușit, anemie carențială, rujeolă formă severă
Confirmare rujeolă laborator: Da
Speranță de viață dacă nu întâlnea rujeola: Lungă și fericită
Concluzie: Copil omorât de rujeolă. Buburuza făcută de Andrada din plastilină este acum o scumpă amintire pentru părinții ei.

Cazul 19

George era cel mai fericit când era dat în leagăn. Parcul de lângă casa lui era foarte des vizitat și George abia aștepta să fie suficient de mare să testeze și celelalte locuri de joacă.

Vârstă: 8 luni
Vaccinat: Nu
Alte afecțiuni cunoscute: Nu
Diagnostic deces: Pneumonie
Confirmare rujeolă laborator: Da
Speranță de viață dacă nu întâlnea rujeola: Lungă și fericită
Concluzie: Copil omorât de rujeolă. George nu va mai explora alte parcuri iar părinții lui încă izbucnesc în plâns când trec pe lângă locul de joacă.

Cazul 20

Alexandra era pasionată de stele și de lună. Tatăl ei îi arăta în fiecare seară constelațiile de pe tavan, știa care este Carul Mare, constelația Orion și de unde vor veni extratereștri

Vârstă: 1 an 9 luni
Vaccinat: Nu
Alte afecțiuni cunoscute: tuberculoză pulmonară sub tratament.
Diagnostic deces: bronhopneumonie bilaterală, pleurezie bilaterală.
Confirmare rujeolă laborator: Da
Speranță de viață dacă nu întâlnea rujeola: Lungă și fericită
Concluzie: Copil omorât de rujeolă. Alexandra nu va mai învăța celelalte constelații de pe tavan sau cele de pe cerul nopții.

Cazul 21

Elisabeta învățase după mult efort să joace șah online, se bucura de discuțiile cu prietenii ei și iubea pizza mai multe decât orice.

Vârstă: 17 ani
Vaccinat: Nu
Alte afecțiuni cunoscute: tetrapareză mixtă, retard psihomotor, epilepsie.
Diagnostic deces: bronhopneumonie, stop cardio respirator
Confirmare rujeolă laborator: Da
Speranță de viață dacă nu întâlnea rujeola: Lungă și fericită
Concluzie: Copil omorât de rujeolă. Ultima partidă de șah a Elisabetei a rămas neterminată.

Cazul 22

Ana adora o mașinuță din lemn pe care i-o adusese tati, a încercat să o mănânce de câteva ori dar nu avea gust bun. Mami știa ca nu va putea adormi daca nu i-o aducea.

Vârstă: 3 luni
Vaccinat: Nu
Alte afecțiuni cunoscute: Defect septal atrial
Diagnostic deces: bronhopneumonie, stop cardio respirator
Confirmare rujeolă laborator: Da
Speranță de viață dacă nu întâlnea rujeola: Lungă și fericită.
Concluzie: Copil omorât de rujeolă. Ana nu a apucat să facă o plimbare cu o mașină adevărată.

Cazul 23

Maria era foarte fericită când ieșea la plimbare, mai ales pentru că se încălzise. Se uita uimită la explozia de verde a primăverii și asculta fascinată păsările cântătoare.

Vârstă: 5 luni
Vaccinat: Nu
Alte afecțiuni cunoscute: Nu
Diagnostic deces: insuficiență respiratorie acută, bronhopneumonie
Confirmare rujeolă laborator: Da
Speranță de viață dacă nu întâlnea rujeola: Lungă și fericită.
Concluzie: Copil omorât de rujeolă. Maria nu va mai simți mirosul teilor înfloriți, nu va merge la mare vara.

Cazul 24

Lidia era o fetiță plină de viață care se bucura de fiecare zi cu soare. Îi plăcea să se joace cu prietenele ei și când era singură își lua rochiile preferate și se învârtea până amețea.

Vârstă: 9 ani
Vaccinat: Nu
Alte afecțiuni cunoscute: Sindrom Down
Diagnostic deces: insuficiență respiratorie acută, bronhopneumonie
Confirmare rujeolă laborator: Da
Speranță de viață dacă nu întâlnea rujeola: Între 30 și 70 de ani
Concluzie: Copil omorât de rujeolă. Lidia a făcut ultima piruetă.

Final:

Dacă ați ajuns până aici, la finalul unui articol atât de trist, nu pot decât să sper că înțelegeți de ce susțin vaccinarea, de ce Legea Vaccinării trebuie să treacă de parlament intr-o formă care să conțină sancțiuni pentru cei care nu vaccinează și pentru cei care nu aduc vaccinuri la timp.

Nu mai putem avea un asemenea bilanț, o asemenea irosire de viață. Le suntem datori tuturor acești copii ce ar fi putut avea o viață lungă înainte. Le suntem datori să nu se repete asemenea dezastru.

În caz că e nevoie să răspund la întrebarea din titlu, cele 24 de victime ale epidemiei de rujeolă au murit din cauza rujeolei. Nimeni, nici o ființă onestă nu poate spune altceva, cu datele în față.

Anunțuri

Antivacciniștii au întrebări – eu am răspunsuri

Inițial voiam să scriu că Olivia Steer are intrebări dar nu sunt capabil să ascult  toate fandaxiile de mult demonstrate false ale acestui personaj tragic, cum zice Mircea Cărtărescu.

Dar apoi am dat peste cineva care poate că poate fi educat și cu care sper că se poate discuta rațional. Un editorialist al site-ului de mare angajament activenews.ro care are intrebări.

Și e frumos să le luăm încet încet și să le răspundem. Acolo unde se poate, desigur, pentru că unele întrebări nu au sens, doar vorbim de antivacciniști.

1) Cum se face că această „epidemie” a fost făcută publică chiar în zilele în care se pregătește re-discutarea legii vaccinării obligatorii?

Răspuns: Epidemia este perfect reală, datele publicate de MS sunt doveditoare in acest sens. Cât despre lege, a mai fost anunțată de vreo 4-5 ori în ultimii doi ani. Atunci nu era nici o coincidență minunată. Poate că în sfârșit, la al treilea deces inutil al unui copil s-a decis că s-a umplut paharul?

2) Cum se face că Ministerul nu a făcut public absolut nicio dată de identificare, nicio poză, absolut nimic, despre victimele pe care le-a anunțat? Să nu uităm că e vorba de același Guvern care nu s-a sfiit să arate cu degetul spre firma Lactate Brădet, într-un caz asemănător.

Răspuns: Pentru că în sănătate exista ceva numit protecția datelor personale. Numele și informațile despre copiii decedați sau bolnavi sunt confidențiale. Singurii care le vor sunt cei din presă care vor să vâneze familiile îndoliate pentru a smulge audiență. Guvernul o fi același dar ministerul e altul. Ce frumos și convenabil e să uităm asta. Toți copiii afectați de Lactatele Brădet nu au fost numiți de Ministerul Sănătății sau pozați vreo secundă (din inițativa medicilor cel puțin).

3) Cum se face că mass-media de casă a Guvernului nu a putut găsi până acum niciun membru al familiilor îndoliate sau măcar dintre cele 675 de cazuri înregistrate la nivel național pentru a ilustra „epidemia”?

Răspuns: Pentru că un simplu drum în județele afectate va aduce oricărui jurnalist care știe să-și facă treaba confirmarea epidemiei. De altfel presa locală a vorbit despre asta de mult. Sigur e vreo conspirație, nu?

4) Cum se face că în 2015 au murit 4 copii de rujeolă, iar în 2014 au murit 59!( Conform datelor oficiale ale OMS, aici) , și totuși nu am avut parte de nicio epidemie? Dacă ce spune Ministerul e adevărat, și campania anti-vaccinare din ultimii 2 ani este de vină pentru epidemia din 2016, cum rămâne cu statisticile Organizației Mondiale a Sănătății care ne spun că numărul victimelor a scăzut din 2014 încoace?!

Răspuns: Vezi, jurnalismul de carton este iresponsabil mai ales când nu își înțelege propriile surse.  In 2015 si 2014 nu a murit nimeni de rujeolă. Datele oficiale ale OMS sunt legate de incidență, adica numărul de cazuri de boală. Campania anti-vaccinare, dusă inclusiv de activenews.ro este responsabilă pentru decesele din 2016. Asta ne-o spune aceasta imagine minunată. Cifrele pe 2016 vor fi probabil și mai rele.

14445132_1282316815126464_5565814337884292223_o.jpg

5) Cum se face că epidemia a izbucnit în Cluj, Timiș sau Bistrița – Năsăud, dar nu în județe unde rata de nevaccinare este cea mai mare din țară, precum în București, Suceava sau Neamț?

Răspuns: Cel mai probabil pentru că în județele în care a izbucnit epidemia există comunități unde acoperirea e mai mică decât ar lăsa să se vadă cifrele la nivel de județ. Până la urmă vorbim de județe destul de afluente, cu populație mare în intervalul de vârstă și nivelul de educație tipic pentru antivaccinism.

7) Cum se face că autoritățile preferă să dea vina pe „mișcarea anti-vaccin”, dar refuză să pronunțe cuvintele „romi” sau „țigani” sau măcar „populație migratoare” care preferă să locuiască în condiții care favorizează apariția bolilor infecțioase?

Răspuns: Pentru că autoritățile nu sunt xenofobe ca jurnaliștii activenews, poate? Un alt motiv ar fi pentru că începutul unui focar este esențial doar în primele săptămâni, ulterior eforturile fiind pe închiderea focarului pentru ca el să nu se extindă. Dar dacă există suficienți nevaccinați… se extinde.

8) Când o să se facă publice informațiile publice despre copiii diagnosticați cu rujeolă, așa cum au cerut deja zeci de părinți din întreaga țară, conform legii Legii 544/2001?

Răspuns: Problema este că ”zeci de părinți” au cerut informații pe care nu le înțeleg. Date de laborator și alte chestiuni pentru care nu au pregătire nici cât Olivia Steer la făcut salate. Poate dacă încetați să lăsați absolvente de litere cu diplomă de traducător să vă scrie articolele despre știință, vă ia cineva în seamă.  Uite informație de genul ”câți erau nevaccinați” am cerut si eu. Iată răspuns direct de la INSP:

14434918_1282226888468790_6875170569827609333_o.jpg

10) S-a profitat de reacția emoțională cauzată de cazul Gigină pentru a transforma o situație normală într-o armă împotriva celor care nu doresc ca statul să le vaccineze obligatoriu și mecanic copiii, neținând cont de sensibilitățile organismului fiecărui copil în parte?

Răspuns: Dar despre cei 3 copii decedați nu intrebi nimic? Un caz fără legătură dintr-un subiect fără legătură are cumva relevanță, dar copii morți nu te interesează? Cinic.

11) Este adevărat că legea vaccinărilor obligatorii s-a făcut cu dedicație pentru un mare concern farmaceutic, cu sediul într-un oraș al cărui nume rezonează cu al doilea prenume al premierului Cioloș?

11) Este adevărat că legea vaccinărilor obligatorii s-a făcut cu dedicație pentru un mare concern farmaceutic, cu sediul într-un oraș al cărui nume rezonează cu al doilea prenume al premierului Cioloș?

Răspuns: ești conștient că procesul de aprobare a unei legi include 30 de zile de dezbatere publică? De ce nu ridici întrebarea după ce citești legea? De asemenea, de ce are importanță al doilea prenume al premierului? Doar așa ca fapt divers?

12) De ce nu se dorește salvarea Institutului Cantacuzino, pentru ca părinții și statul să aibă un control asupra modului de fabricare al vaccinurilor, astfel crescând încrederea acestora în produsele ce urmează a fi folosite asupra copiilor lor?

Răspuns: să zicem că de dorit se dorește, dar costă bani, banii sunt limitați iar Institutul Cantacuzino nu va mai fi niciodată vreun vârf în dezvoltarea de vaccinuri. Multe dintre tulpinile folosite la Cantacuzino pentru producția de vaccinuri erau de import. Nu e nimic în neregulă cu asta, dar să fim un pic realiști în loc să cerem exaltați chestiuni de care nu mai suntem capabili. Cantacuzino nu poate produce vaccinuri la nivelul de calitate cerut de standardele globale. Ca sa poată trebuie investite miliarde. Poate că ar găsi o piață, nu zic nu, dar nu avem suficienți specialiști gata să muncească acolo. E trist, dar asta e.

13) De ce tace Ministerul asupra faptului că zeci și sute de sate sunt lăsate fără niciun fel de îngrijire medicală, doctorii sub contract cu Casa Națională nederanjându-se să viziteze și comunitățile acestea?

Răspuns: e evident că doar umpli spațiul cu tot felul de idei. Nu se vorbește de decenii de faptul că ne pleacă medicii? Ce îți imaginezi, că vor pleca cei de la oraș care au totuși access la civilizație sau cei de la sate care își cară apa cu găleata? Unde au fost întrebările astea în ultimii 20 de ani?

Și astfel, încă un antivaccinist a primit răspunsuri la întrebările sale. Răspunsuri pe care le va ignora, distorsiona sau considera ”rizibile” pentru că degeaba pui întrebări dacă nu te-a învățat nimeni că trebuie să te oprești când ți se dă răspunsul.

Dacă sunteți curioși care e articolul original, e aici.

Dacă vreți să vă abonați la infografice pe domeniul sănătății, pagina Coaliției României Sănătoase e aici 

Orice alte întrebări de la oameni pregătiți să înțeleagă răspunsul, sunt binevenite.

 

Istoria mișcării antivaccin 4 – Victoria vaccinării

Victoria

În toată istoria lumii o astfel de zi nu mai existase. Donald (D.A) Henderson muncise 12 ani pentru a atinge un obiectiv ce păruse palpabil de la prima vaccinare.

Edward Jenner, cel care a făcut prima vaccinare în 14 mai 1796, și-a permis să viseze la eradicarea variolei. Sute de ani și miliarde de doze de vaccin mai târziu, variola era la ultima suflare, dar D.A. Henderson i-a aplicat lovitura finală.

În 8 Mai 1980, World Health Assembly a declarat variola eradicată. Era încununarea unor programe care au fost subfinanțate, criticate și chiar considerate irealizabile.

Dar variola, îngerul morții, zeul răzbunării și ucigașul a sute de milioane de oameni rămăsese acum o aminitire. O poveste ce trebuia spusă doar pentru a nu fi uitată.

Stiința medicală reputase cea mai mare victorie asupra unei boli, o victorie încă ne-repetată. Variola era eradicată și niciun părinte sau copil nu mai trebuia să se teamă de ea.

Dar triumful nu avea să dureze prea mult. În ciuda zdrobitoarei victorii, vaccinarea urma să primească o nouă lovitură.

Atacul

În Statele Unite, în 19 aprilie 1982, WBC-TV a difuzat un documentar numit ”DPT – Vaccine Roulette” prezentat de Lea Thompson. În el, copii și adolescenți cu diverse probleme neurologice erau numiți ”victime ale vaccinului” diftero-tetanic-pertussis. Documentarul a cauzat reverberații care încă se simt. Imediat după difuzare, părinți din toate colțurile Statelor Unite își sunau medicii pentru a raporta o lista exhaustivă de probleme de sănătate, toate datorate vaccinului. Unii dintre părinții au format o organizație ce a devenit cea mai puternică voce a ideilor antivaccinismului de la Lora Little încoace.

Rând pe rând părinții începeau să dea în judecată companiile farmaceutice. Și cererile de despăgubiri creșteau exponențial, de la 25 milioane $ in 1981 la 3.2 miliarde $ în 1984 Prin urmare companiile farmaceutice au început să închidă producția de vaccin. Situația era nesustenabilă. În 1982 pretul unui vaccin DTP era 0.12$ per doza. În 1983 crescuse la 2.30$ și în 1984 la 2.80$. În 1985, despăgubirile plătite depășeau de trei ori valoarea vânzărilor.

Din 6 companii producătoare de vaccin DTP în 1960, în 1984 pe piata americană rămăsese un singur producător: Lederle.

Lederle a fost dat în judecată într-un caz în care erau acuzați de apariția mielitei transversale la sugarul Kevin Tod. Nu exista vreo dovadă științifică (și nu există nici acum) dar cand despăgubirea de 1.13 milioane $ a fost acordată, compania Lederle a anunțat Asociația Americană de Pediatrie că va opri producția de DTP. Nu pentru că ar fi dat faliment ci pentru că era evident că nu exista boală care să nu fie pusă în cârca vaccinului DTP, indiferent de calitatea dovezilor științifice. Astfel, lanțul despăgubirilor nu s-ar fi oprit niciodată.

Producătorii celorlalte vaccinuri se împuținau și ei, supuși acelorași riscuri. Astfel că, în 1986, Congresul a votat legea ”National Childhood Vaccine Injury Act” care a reușit trei lucruri:

  1. A eliminat bătălia juridică dusă de părinți și costurile asociate
  2. A protejat companiile farmaceutice de litigii costisitoare continue
  3. A încurajat producătorii să cerceteze noi vaccinuri.

Deși criticabilă pentru că presupune automat că anumite afecțiuni sunt cauzate de vaccinuri, legislația a salvat vaccinarea în SUA. De asemenea a creat un sistem de informare a publicului asupra siguranței vaccinării, deschizând baza de date VAERS. Consecința pozitivă a legislației însă, este că există un fond de despăgubiri în cazul în care un efect secundar al vaccinării este considerat valid. Despăgubirile fac viața mai ușoară acelor cazuri de efecte secundare permanente, iar companiile farmaceutice pot continua să producă vaccinuri fără să-și asume riscuri financiare enorme.

Scenariul

Surprizător însă, asocierea dintre DTP și efecte secundare grave nu a început cu ”DPT – Vaccine Roulette” la nivel global. A început în Marea Britanie și cu studiul unui medic pe nume John Wilson. Acesta a declarat în 1974, într-o conferintă la Societatea Regală de Medicină că ”între ianuarie 1961 și decembrie 1972, aproximativ 50 de copii au fost aduși la Spitalul pentru Copii din Londra datorită unei probleme neurologice considerată a fi asociată cu vaccinul DTP”. Dintre cei 50, conform lui John Wilson, 22 au devenit epiletici sau cu probleme mentale, sau ambele.

Apariția lui John Wilson într-o ediție a emisiunii ”This week” a cauzat însă și mai multă îngrijorare decât conferința lui în fața colegilor de la Societatea Regală. De data asta discuta nu cu câțiva colegi ci cu milioane de oameni. Acelor milioane de oameni, John Wilson le-a spus că este convins că vaccinul DTP poate cauza complicații ireversibile.

Media a explodat, medicii au început să ia atitudine împotriva vaccinului. John Wilson era un om de știință și medic respectat și lucra într-un spital cu renume. Statisticieni și epidemiologi susțineau chiar și abandonarea vaccinului.

Scenariul era deja cunoscut celor care lucrau în sănătatea publică. Acoperirea vaccinală cu vaccinul DTP a scăzut dramatic în perioada 1975 – 1978. Drept consecință peste o sută de mii de copii s-au îmbolnăvit de tuse convulsivă, 5 mii au fost spitalizați, două sute au avut pneumonii severe, optzeci au avut convulsii și 36 au murit. A fost cea mai gravă epidemie din istoria recentă a Marii Britanii. În Japonia vaccinul a fost suspendat o perioadă, iar numărul de spitalizări și decese datorate tusei convulsive s-a triplat. Dar în Marea Britanie cifrele erau chiar mai mari decât erau raportate. Mulți medici deciseseră să nu recomande vaccinul DTP părinților. Copilul murea însă de tuse convulsivă, așa că medicii raportau decesul ca fiind cauzat de alte boli respiratorii și chiar și SIDS (sindromul morții subite). Decesele reale erau de peste 600 de cazuri.

Responsabilii cu sănătatea publică au cerut un studiu care să încerce să elucideze dacă exista o legătură între probleme neurologice și vaccinul DTP și l-au ales pe David Miller care s-a dedicat sarcinii cu atenție deosebită. Între 1976 și 1979, Miller a cules date despre toate problemele neurologice raportate în sistemul medical britanic și apoi a calculat o asociere statistic semnificativă între vaccinul DTP, trecerea a un maxim de trei zile și o problemă neurologică cronică. Riscul era aproximativ 1 caz la o sută de mii de copii.

Procesul

Multiple studii mai târziu, concluzia lui David Miller nu părea să fie la fel de solidă. O cercetare din 1983 a comparat vaccinul DT (diftero-tetanic) cu cel DTP în vaccinarea a 134,700 copii și nu a reușit să găsească vreo asociere. În 1988, în Danemarca s-a studiat vârsta de apariție a problemelor neurologice și nu s-au găsit date concrete, în ciuda faptului ca Danemarca schimbase vârsta de administrare a vaccinului. Tot în 1988 cercetători din Statele Unite au verificat fișele medicale a 35 de mii de copii și tot nu au găsit vreo asociere cu vaccinul DTP. Alte studii independente în 1991, 1994, 1995, 2001 au infirmat concluziile lui Miller.

Dar procesele care au urmat studiului nu aveau cum să cunoască viitorul și totuși unul dintre procese s-a dovedit revelator pentru greșelile făcute de Miller și siguranța vaccinului DTP.

În cadrul procesului Loveday v Renton and Wellcome Foundation (1988),  considerat caz ”școală” în ceea ce privește neglijența medicală, studiul Miller s-a transformat din cel mai puternic argument împotriva vaccinării într-o rușine. Miller primise 241 de cazuri de handicap mental după o boală. Dintre aceștia 7 aveau boala asociată cu vaccinarea. Din păcate, Miller și colegii greșiseră dramatic la clasificarea cazurilor. Fișele medicale explicau că 3 dintre cei bolnavi avuseseră o infecție virală, unul suferea de sindrom Reye (cauzat de aspirină) și, în cele din urmă, 3 dintre copiii semnalizați în studiu ca având retard mental, erau complet sănătoși. 

Asocierea dispăruse, acuzația era falsă și dovezile împotriva ei erau clare. Niciun alt proces care să implice vaccinul DTP nu a mai apărut vreodată în curțile britanice, în lumina dovezilor.

Mulți ani mai târziu, copiii prezentați în ”DPT – Vaccine Roulette” au primit si un diagnostic corect: o anomalie genetică în gena SCN1A, boala numindu-se Sindromul Dravet. Nimeni nu a făcut vreun documentar privind această descoperire, tăcerea mass-media fiind asurzitoare.

Repetiția

Zece ani după încheierea procesului Loveday v Renton, Andrew Wakefield, un reputat gastroenterolog ce lucra la Royal Free Hospital în Londra a publicat un studiu care urma să declanșeze o adevărată furtună mediatică, să fie responsabil pentru decese a mii de copii din toată lumea și să repornească mișcarea antivaccin contemporană.

Scenariul

Andrew Wakefield era foarte atașat de ideea că virusul rujeolic produce sindromul Crohn, o boală intestinală. A publicat două studii în care sugera o asociere, însă dovezile nu au fost în niciun caz foarte puternice, în cel mai bun caz putând fi numite preliminare. În unele cazuri vaccinarea era suspectată și ea.

Anrew Wakefield nu s-a oprit din această speculație. În 1998 a publicat un nou studiu (în reputatul jurnal ”The Lancet”). În studiu sugera că vaccinul ROR este un potențial risc pentru ”enterocolită autistică”, o combinație inventată de el între sindromul Crohn și autism.  În conferința de presă ce a urmat studiului, și în kit-ul de presă dedicat, Wakefield a făcut afirmația ce avea să-l urmărească tot restul vieții. El a declarat că vaccinul ROR este probabil responsabil de enterocolita autistică.

Frauda

Dar existau multiple motive pentru care Wakefield a publicat acest studiu si a insistat în comunicarea către presă că vaccinul ROR este factor cauzator pentru autism.

Wakefield fusese plătit cu sute de mii de lire de companii de avocați care vroiau să dea companii farmaceutice în judecată (și aveau nevoie de dovezi)

Wakefield avea patente pe o formă de vaccin  monovalent împotriva rujeolei, urmând să profite de pe urma panicii generate chiar de el.

Spitalul Royal Free și Andrew Wakefield au depus patente pentru o metodă de a trata sindromul Crohn și autismul cu niște extracte obținute din sângele unor capre însărcinate.

Ridicolul cercetării lui Wakefield a fost întărit de faptul că metoda folosită pentru a detecta virusul rujeolic în intestinele copiiilor era complet validă, dar în niciunul dintre copii din studiu nu a fost identificat virusul. Unul dintre semnatarii lucrării originale, tocmai laborantul, a declarat asta în fața reporterilor:

Metodele investigative folosite au fost brutale, de la teste de sânge, la puncții lombare, puncțile fiind extrem de invazive și dureroase. Dar asta nu a contat, ideologia era mai importantă.

Când investigația asupra cercetării a fost pusă cap la cap, a devenit una dintre cele mai de impact fraude din istoria științei.

Nu doar a cauzat și continuă să cauzeze îmbolnăvirea și decesul a mii de copii anual, dar datorită reacției publicului a generat cheltuirea a milioane de dolari în încercarea de a face cât mai clar cu putință că nu există o asociere.

De asemenea, a irosit timpul și banii părinților cu copii autiști – rareori bogați -lăsându-i pradă șarlatanilor care le vând kit-uri de ”detoxifiere a vaccinurilor”

Și, complet contra-intuitiv, a făcut chiar și cercetarea asupra siguranței vaccinurilor dificilă și nedorită pentru că niciun cercetător nu vrea să devină noul Wakefield.

Andrew Wakefield, omul care a inventat asocierea ROR-autism a devenit un paria, un personaj fără scrupule,dornic de atenție și validare, dar incapabil să distingă între știință și minciunile pe care le promovează

În 2016, Andrew Wakefield a încercat să promoveze într-un documentar regizat chiar de el, aceeași idee falsă de acum 18 ani. În ciuda sutelor de studii care explică lipsa de legătură dintre autism și orice fel de vaccinare, Wakefield a promovat aceeași ipoteză nedovedită.

 

Andrew Wakefield si Lea Thompson (prezentatoarea DPT – Vaccine Roulette) au fost poate bine intenționați inițial. Cu gândul la siguranța copiiilor le-au făcut însă rău tocmai celor pe care credeau că îi protejează.

Acum 220 de ani, Edward Jenner efectua primul vaccin. Un act care urma să devină apoi semnul și simbolul medicinei preventive, a puterii ingeniozității umane în lupta perpetuă cu bolile.

O dată cu primul vaccin s-a născut și mișcarea antivaccinare. O mișcare a cărei singură reușită este sabotarea reușitelor medicinei, lasând însă atât adulții dar mai ales copiii să plătescă prețul. De multe ori chiar cu viața.

Ideea lui Jenner a salvat, de-a lungul istoriei, miliarde de vieți, a contribuit decisiv la calitatea vieții umane și a permis părinților să spere că își vor vedea copiii mari și chiar să viseze la nepoți.

Oponenții lui Jenner au făcut propagandă unor idei false, au lăsat milioane de copii să se îmbolnăvească și a permis părinților să facă cel mai înfiorător lucru din viața lor : să-și îngroape copii.

Oare care dintre aceste idei merită să fie sărbătorită?

Bibliografie:

Offit, Paul A. Deadly Choices: How the Anti-Vaccine Movement Threatens Us All. New York: Basic Books, 2011

Williams, Gareth. Angel of Death: The Story of Smallpox. Basingstoke: Palgrave Macmillan, 2010

Brian Deer: http://briandeer.com/mmr-lancet.htm

 

 

 

Coaliția România Sănătoasă – Istoria Vaccinării

Vreau să vă arăt ceva frumos.

Împreună cu partenerii mei de la Coaliția România Sănătoasă am construit infograficul de mai jos. Are multe informații interesante și sper că puteți observa detaliile.

Coaliția România Sănătoasă este un proiect dedicat celor interesați de sănătatea publică. Deocamdată ne concentrăm pe diverse informații în jurul vaccinării, de la bolile împotriva cărora vaccinăm cât și educării asupra motivelor pentru care vaccinăm, demitizarea unor idei și poate clarificarea altora.

Avem participarea multor persoane care ne verifică informația și exprimarea și în general se asigură că nu spunem prostii.Și un grafician care ni le desenează.

Pentru că am creat o serie superbă de imagini mai jos am vrut să o pun și aici.

Dar nu e singura, avem multe imagini interesante care au nevoie de like și de share și de comentarii si implicare.

Deci dați like aici  și… sper să vă placă ce muncim.

istoria-PDF (1)_Page_1istoria-PDF (1)_Page_2istoria-PDF (1)_Page_3

 

Istoria mișcării antivaccin – 3 – Noul inamic

Pași înainte

De la începutul secolului 20, câteva boli începuseră să fie înțelese și lupta cu ele începuse să prindă formă.

Antitoxina difterică era folosită deja pentru a trata bolnavii în urma experimentelor lui Emil von Behring, recunoscute prin premiul Nobel în 1901. Chiar și în România, antitoxina difterică era produsă ”sub controlul personal al d-lui profesor Victor Babeș” [1] începând din 1895. Din păcate antitoxina își pierdea eficiența dacă era administrată la prea multe zile după infecție și deseori pacientul nu ajungea la timp la spital.

Un nou inamic se profila însă la orizont. Pe tot întinsul Americii copiii se duceau la culcare cu o febră ușoară și se trezeau incapabili să-și mai miște mâinile sau picioarele. Părinții disperați chemau medicul care diagnostica paralizie infantilă sau poliomielită. Cuvântul inspira teamă, medicina nu știa aproape nimic despre aceasta boală și ceea ce se știa era nebulos.

Continuă lectura

O amintire de dinaintea vaccinării

Mi s-a propus să scriu un articol care să se numească ”Amintire despre vaccinare”.

Dar pentru mine și pentru generatia mea, vaccinarea nu este o amintire. E mai degrabă ceva despre care aflăm că s-a întâmplat doar dacă ne vedem fișa medicală. Altfel, trecem prin viata vaccinati, fără infecțiile prevenibile prin vaccin și în cazul unora de vârsta mea le refuzăm copiiilor noștri aceeași protecție.

Era însă o vreme când amintirile vagi despre vaccinare nu erau posibile. Când părinții se panicau tocmai pentru că nu exista un vaccin pentru boli de care se temeau. Când părinții chiar se temeau de boli și știau foarte bine ce înseamnă, nu erau speriați doar de febră și plâns.

Din acest timp avem mărturii și vreau să vă ofer câteva imagini și cuvinte din acele decenii de suferință și disperare dinainte de vaccinare:

Continuă lectura

Legea Vaccinării – obligație sau abuz?

Introducere

Acum mai mult timp am scris un articol în care sugeram cum ar trebui să arate o lege a vaccinării. Eram naiv. Dar recent am putut citi propunerea comisiei Ministerului Sănătății pentru o lege a vaccinării mai apropiată de ceva implementabil. Vlad Mixich a rezumat aici propunerile principale ale comisiei.

Ei, întâmplarea face ca de când am acceptat ”notorietatea” și mi-am asociat numele cu acest blog, să mă fi întâlnit cu unii din oamenii care au muncit la această lege. Și, dacă munca mea de 6 ani pe acest blog vă dă un pic de încredere în mine vă pot spune ca cei cu care m-am întâlnit sunt specialiști de calibru. Nimeni nu e perfect dar la ce înseamnă știința vaccinării, am încredere deplină.

Legea

Pe deasupra nemulțumirilor asociate meseriei de medic în România, care sunt multe și greu de rezolvat, oamenii aceștia s-au trezit și cu un val de părinți care brusc nu mai vor să vaccineze, cu o mișcare care se opune celei mai banale, sigure și eficiente proceduri medicale. Cu idei care sunt frustrante, enervante și greu de clarificat și cu părinți ce cer resurse de timp imposibile pentru un medic.

Pe de-o parte autoritățiile și-au făcut-o cu mâna lor așa cum am menționat într-un interviu recent. Lipsa de comunicare, bâlbele din timpul campaniei HPV, momentul H1N1, noua ”amenințare” a informației distribuite prin internet pentru care nu există o contracarare eficientă, toate astea au un punct culminant de care ne apropiem vertiginos și care se va concretiza printr-o epidemie. Deja se știe că numărul de copii nevaccinați din zonele urbane este neașteptat de mare, e nevoie doar de aprinderea chibritului.

Continuă lectura