Tag Archives: christa todea-gross

Antivacciniștii au întrebări – eu am răspunsuri

Inițial voiam să scriu că Olivia Steer are intrebări dar nu sunt capabil să ascult  toate fandaxiile de mult demonstrate false ale acestui personaj tragic, cum zice Mircea Cărtărescu.

Dar apoi am dat peste cineva care poate că poate fi educat și cu care sper că se poate discuta rațional. Un editorialist al site-ului de mare angajament activenews.ro care are intrebări.

Și e frumos să le luăm încet încet și să le răspundem. Acolo unde se poate, desigur, pentru că unele întrebări nu au sens, doar vorbim de antivacciniști.

1) Cum se face că această „epidemie” a fost făcută publică chiar în zilele în care se pregătește re-discutarea legii vaccinării obligatorii?

Răspuns: Epidemia este perfect reală, datele publicate de MS sunt doveditoare in acest sens. Cât despre lege, a mai fost anunțată de vreo 4-5 ori în ultimii doi ani. Atunci nu era nici o coincidență minunată. Poate că în sfârșit, la al treilea deces inutil al unui copil s-a decis că s-a umplut paharul?

2) Cum se face că Ministerul nu a făcut public absolut nicio dată de identificare, nicio poză, absolut nimic, despre victimele pe care le-a anunțat? Să nu uităm că e vorba de același Guvern care nu s-a sfiit să arate cu degetul spre firma Lactate Brădet, într-un caz asemănător.

Răspuns: Pentru că în sănătate exista ceva numit protecția datelor personale. Numele și informațile despre copiii decedați sau bolnavi sunt confidențiale. Singurii care le vor sunt cei din presă care vor să vâneze familiile îndoliate pentru a smulge audiență. Guvernul o fi același dar ministerul e altul. Ce frumos și convenabil e să uităm asta. Toți copiii afectați de Lactatele Brădet nu au fost numiți de Ministerul Sănătății sau pozați vreo secundă (din inițativa medicilor cel puțin).

3) Cum se face că mass-media de casă a Guvernului nu a putut găsi până acum niciun membru al familiilor îndoliate sau măcar dintre cele 675 de cazuri înregistrate la nivel național pentru a ilustra „epidemia”?

Răspuns: Pentru că un simplu drum în județele afectate va aduce oricărui jurnalist care știe să-și facă treaba confirmarea epidemiei. De altfel presa locală a vorbit despre asta de mult. Sigur e vreo conspirație, nu?

4) Cum se face că în 2015 au murit 4 copii de rujeolă, iar în 2014 au murit 59!( Conform datelor oficiale ale OMS, aici) , și totuși nu am avut parte de nicio epidemie? Dacă ce spune Ministerul e adevărat, și campania anti-vaccinare din ultimii 2 ani este de vină pentru epidemia din 2016, cum rămâne cu statisticile Organizației Mondiale a Sănătății care ne spun că numărul victimelor a scăzut din 2014 încoace?!

Răspuns: Vezi, jurnalismul de carton este iresponsabil mai ales când nu își înțelege propriile surse.  In 2015 si 2014 nu a murit nimeni de rujeolă. Datele oficiale ale OMS sunt legate de incidență, adica numărul de cazuri de boală. Campania anti-vaccinare, dusă inclusiv de activenews.ro este responsabilă pentru decesele din 2016. Asta ne-o spune aceasta imagine minunată. Cifrele pe 2016 vor fi probabil și mai rele.

14445132_1282316815126464_5565814337884292223_o.jpg

5) Cum se face că epidemia a izbucnit în Cluj, Timiș sau Bistrița – Năsăud, dar nu în județe unde rata de nevaccinare este cea mai mare din țară, precum în București, Suceava sau Neamț?

Răspuns: Cel mai probabil pentru că în județele în care a izbucnit epidemia există comunități unde acoperirea e mai mică decât ar lăsa să se vadă cifrele la nivel de județ. Până la urmă vorbim de județe destul de afluente, cu populație mare în intervalul de vârstă și nivelul de educație tipic pentru antivaccinism.

7) Cum se face că autoritățile preferă să dea vina pe „mișcarea anti-vaccin”, dar refuză să pronunțe cuvintele „romi” sau „țigani” sau măcar „populație migratoare” care preferă să locuiască în condiții care favorizează apariția bolilor infecțioase?

Răspuns: Pentru că autoritățile nu sunt xenofobe ca jurnaliștii activenews, poate? Un alt motiv ar fi pentru că începutul unui focar este esențial doar în primele săptămâni, ulterior eforturile fiind pe închiderea focarului pentru ca el să nu se extindă. Dar dacă există suficienți nevaccinați… se extinde.

8) Când o să se facă publice informațiile publice despre copiii diagnosticați cu rujeolă, așa cum au cerut deja zeci de părinți din întreaga țară, conform legii Legii 544/2001?

Răspuns: Problema este că ”zeci de părinți” au cerut informații pe care nu le înțeleg. Date de laborator și alte chestiuni pentru care nu au pregătire nici cât Olivia Steer la făcut salate. Poate dacă încetați să lăsați absolvente de litere cu diplomă de traducător să vă scrie articolele despre știință, vă ia cineva în seamă.  Uite informație de genul ”câți erau nevaccinați” am cerut si eu. Iată răspuns direct de la INSP:

14434918_1282226888468790_6875170569827609333_o.jpg

10) S-a profitat de reacția emoțională cauzată de cazul Gigină pentru a transforma o situație normală într-o armă împotriva celor care nu doresc ca statul să le vaccineze obligatoriu și mecanic copiii, neținând cont de sensibilitățile organismului fiecărui copil în parte?

Răspuns: Dar despre cei 3 copii decedați nu intrebi nimic? Un caz fără legătură dintr-un subiect fără legătură are cumva relevanță, dar copii morți nu te interesează? Cinic.

11) Este adevărat că legea vaccinărilor obligatorii s-a făcut cu dedicație pentru un mare concern farmaceutic, cu sediul într-un oraș al cărui nume rezonează cu al doilea prenume al premierului Cioloș?

11) Este adevărat că legea vaccinărilor obligatorii s-a făcut cu dedicație pentru un mare concern farmaceutic, cu sediul într-un oraș al cărui nume rezonează cu al doilea prenume al premierului Cioloș?

Răspuns: ești conștient că procesul de aprobare a unei legi include 30 de zile de dezbatere publică? De ce nu ridici întrebarea după ce citești legea? De asemenea, de ce are importanță al doilea prenume al premierului? Doar așa ca fapt divers?

12) De ce nu se dorește salvarea Institutului Cantacuzino, pentru ca părinții și statul să aibă un control asupra modului de fabricare al vaccinurilor, astfel crescând încrederea acestora în produsele ce urmează a fi folosite asupra copiilor lor?

Răspuns: să zicem că de dorit se dorește, dar costă bani, banii sunt limitați iar Institutul Cantacuzino nu va mai fi niciodată vreun vârf în dezvoltarea de vaccinuri. Multe dintre tulpinile folosite la Cantacuzino pentru producția de vaccinuri erau de import. Nu e nimic în neregulă cu asta, dar să fim un pic realiști în loc să cerem exaltați chestiuni de care nu mai suntem capabili. Cantacuzino nu poate produce vaccinuri la nivelul de calitate cerut de standardele globale. Ca sa poată trebuie investite miliarde. Poate că ar găsi o piață, nu zic nu, dar nu avem suficienți specialiști gata să muncească acolo. E trist, dar asta e.

13) De ce tace Ministerul asupra faptului că zeci și sute de sate sunt lăsate fără niciun fel de îngrijire medicală, doctorii sub contract cu Casa Națională nederanjându-se să viziteze și comunitățile acestea?

Răspuns: e evident că doar umpli spațiul cu tot felul de idei. Nu se vorbește de decenii de faptul că ne pleacă medicii? Ce îți imaginezi, că vor pleca cei de la oraș care au totuși access la civilizație sau cei de la sate care își cară apa cu găleata? Unde au fost întrebările astea în ultimii 20 de ani?

Și astfel, încă un antivaccinist a primit răspunsuri la întrebările sale. Răspunsuri pe care le va ignora, distorsiona sau considera ”rizibile” pentru că degeaba pui întrebări dacă nu te-a învățat nimeni că trebuie să te oprești când ți se dă răspunsul.

Dacă sunteți curioși care e articolul original, e aici.

Dacă vreți să vă abonați la infografice pe domeniul sănătății, pagina Coaliției României Sănătoase e aici 

Orice alte întrebări de la oameni pregătiți să înțeleagă răspunsul, sunt binevenite.

 

Anunțuri

Istoria mișcării antivaccin – 2 – Între greșeli și absurdități

Partea întâi din seria istoriei antivaccinismului

  • Una din problemele începuturilor vaccinării era sterilizarea utilitarelor
  • Ideea că o vaccinare ar fi suficientă pentru toata viața a apus din 1883
  • Antivaccinismul a fost îmbrățisat la începutul secolului XX de tot ce se numea medicină alternativă

Vaccinarea devenise o practică comună la finalul secolului al XIX-lea. Majoritatea populației globului accepta vaccinarea fără probleme încurajați de faptul că epidemiile de variolă, precum și gravitatea acestora scăzuseră dramatic.

În România, populația rurală obișnuită cu vraci și vindecători evita vaccinarea din motive absurde de genul: ”dacă se vaccinează iarna, frigul face rău” 1

În Anglia și Statele Unite ale Americii exista o parte a populației care se opunea vocal vaccinării, cu argumente variate. În Anglia, principala opoziție era mai degrabă politică decât științifică, publicul acceptând cu greutate impunerea vaccinării prin lege, iar conexiunile puternice cu SUA făcea distribuția ideilor relativ ușoară.

Citește în continuare

Supravietuitor al variolei

Istoria mișcării antivaccin – 1 – De la revoluție medicală la proteste sociale

Îmi este aproape imposibil să nu discut despre vaccinuri când suntem în mijlocul unor momente importante din punct de vedere legislativ, dar și social.

Una dintre sursele mele importante în articolele anterioare despre vaccinare a anunțat că acoperirea vaccinală este în scădere. Au existat de-a lungul anului crize de livrare a vaccinurilor pediatrice, lucru care cu siguranță a afectat într-o anumită proporție acoperirea vaccinală pentru copiii foarte mici.

Dar prezentul și problemele lui, inclusiv legea vaccinării – despre care sper că va semăna cu propunerea mea – sunt probleme secundare.

Aș vrea să ne întoarcem privirea către cei care au cauzat lipsa de acoperire vaccinală, cei care vor fi vinovați de multe boli și multe zile sau săptămâni de suferință în anii ce vor urma, și… să încercăm să îi înțelegem.

De ce este mișcarea antivaccinare activă și relativ vizibilă în toate zonele globului? De ce anumite vaccinuri sunt acuzate de diverse afecțiuni? De ce se găsesc în istorie declarații ale medicilor care susțin idei asemănătoare cu cele din prezent?

Cum am putea afla aceste lucruri altfel decât mergând înapoi în timp și urmărind cu atenție evenimentele și acțiunile de atunci?

Îngerul Morții

Variola este o boală care a însoțit umanitatea de când am ridicat prima oară ochii către stele. Știm că oamenii mureau de variolă din cele mai vechi timpuri și, nici ”zeii” precum Ramses al V-lea nu erau feriți.

Indienii o venerau pe Shitala Mata, zeița variolei ce călărea un măgar (există și în prezent temple active) chinezii îl venerau pe Chu’an Hsing Hua Chieh (de obicei reprezentat călare pe un cal), iar în religia Yoruba, preoții ar fi putut să stârnească epidemii de variolă invocând-o pe zeița Sopona, atât de temută încât era și Cea-al-cărei-nume-nu-trebuie-rostit.

Shitala

Shitala Mata – zeita indiana a variolei, călare pe măgar

Variola cuprinsese lumea vestică, eliberase teritoriul Americii de populația indigenă (scăzând numărul acestora de la câteva milioane la câteva sute de mii) și apărea regulat în viața europenilor.

Sifilisul, holera și tuberculoza le răpeau tinerețea sau le omorau copiii.

Variola îi omora în proporții atât de mari încât unii nu își botezau copiii până nu supraviețuiau bolii. Și dacă supraviețuiau trebuiau să trăiască cu cicatrici permanente. Acesta era un preț mic pentru Îngerul Morții pentru că uneori le lua victimelor vederea, lăsându-i să trăiască în întuneric.

Sopona

Sopona, zeița africană a variolei

Supravietuitor al variolei

Urme ale variolei
Sursă: seacost missions/ Flickr

Lady Mary și variolarea

Lady Mary Pierrepoint era o prezență de invidiat. Deși îi lipsea educația formală scrisese o carte de poezii la 14 ani. Era de viță nobilă, frumoasă, talentată și curtată. Când s-a căsătorit cu  Edward Wortley Montagu, un politician, mai mult pentru a-i face în ciudă tatălui ei decât din dragoste, Lady Mary nu știa că variola îi va lovi familia cu maximă cruzime și indiferență pentru visele ei.

La 1 Iulie 1713 Îngerul Morții l-a răpus pe William, fratele lui Mary, după o luptă aprigă cu forma agresivă a variolei.  Mary, zguduită de realitatea de care fusese protejată până atunci, incapabilă să treacă peste acest obstacol prin șarm și prezență de spirit, se scufundă într-o depresie adusă de o viață conjugală… săracă și de greutățile impuse de viata de mamă.

9929-004-B5CDCBAD

În 1715 epidemia ce-l răpusese pe William cu doi ani în urmă ajunsese, în sfârșit, la Mary. Variola confluentă o atacă pe Mary provocându-i febră, umflături pe gât și în gură și salivație continuă extrem de dureroasă la înghițire. Până și oglinzile au fost scoase din cameră pentru a nu-și vedea fața umflată, pleoapele închise și lipite cu puroi.

Când și-a revenit, după zile întregi de delir, sângerare și transpirații, Mary s-a privit în oglindă. Din femeia frumoasă ce putea seduce orice bărbat, se transformase într-o femeie cu piele plină de cratere, fără sprâncene, fără expresie…

Mary își cunoscuse astfel dușmanul cel mai de temut. De acum se va arunca într-o luptă inegală,o luptă între o femeie și un monstru al terorii. În ciuda oricărei așteptări Mary avea să dea variolei câteva lovituri puternice, primele dintr-un lung război în urma căruia Îngerul Morții s-a declarat învins.

Soțul ei, Edward, fusese numit ambasador în Turcia. Aici, Lady Mary a descoperit limba, cultura și tradițiile Turciei care au fascinat-o și au inspirat-o. Dar cea mai șocantă descoperire urma să se numească variolare, o tehnică pe care bătrânele Turciei – cele cu un pic de pregătire – o foloseau pentru a preveni infecția cu variolă. Acestea culegeau crustele rămase în urma erupțiilor ușoare de variolă (atât de ușoare încât uneori era confundată cu rujeola) și, după ce faceau o zgârietură pe mână le introduceau în rana deschisă. După câteva zile urma febra și după febră erupții minore – ce treceau ușor.

Lady Mary a testat noua descoperire pe propriul fiu și a fost mulțumită de rezultatul final: acesta a trecut cu bine prin infecție.

Înapoi în Londra anului 1721: Lady Mary isi inoculează și fiica în prezența medicilor de la Academia Regală Medicală și îi lasă pe aceștia să îi studieze reacția. Dr James Keith, care pierduse deja 2 fii în fața variolei, a rugat ca și cel mai mic fiu al său să fie inoculat.

Și astfel, Lady Mary a stârnit o revoluție aducând un obicei păgân în saloanele Londrei. Conexiunile ei cu lumea bună și acceptarea acestui obicei de către medici a făcut variolarea să fie ”la modă”.

Dar orice revoluție vine cu un preț și acest preț era entuziasmul nețărmurit al pionierilor. Și entuziasmul, în medicină, predispune la greșeli. Greșeala era lipsa unor reguli de carantină pentru cei care nu avuseseră încă variolă. Dacă un angajat, o bucătăreasă sau nu valet ce îl servea pe cel ce tocmai fusese inoculat nu făcuse variola până atunci, infecția era la fel de puternică și putea ucide la fel de repede. Și câteva cazuri apăruseră deja, amenințând să îngroape variolarea pentru totdeauna.

Dezbaterea a fost încinsă și apoi aprinsă de-a dreptul când Dumnezeu însuși a luat parte. Încurajat de colegii din Boston – unde era o epidemie de variolă și se încercase variolarea cu efecte… negative – Edmund Massey, rectorul bisericii Colne Engayne din Essex a fost printre primii care s-au declarat anti-variolare cu o predică numită ”Periculoasa și păcătoasa practică a inoculării”.  Edmund Massey a declarat boala fie test al credinței, fie pedeapsă pentru păcate, astfel încât orice interpunere în planul divin era pedepsită.

Intens exploatată de către partizani, predica a fost multiplicată în pamflete, citată în ziare și în general folosită pentru a pune variolarea pe același piedestal cu sinuciderea și duelarea numind-o ”lașă, ateistă și imorală.”

Cu timpul însă, variolarea avea să câștige teren având sprijinul majorității medicilor ce simțiseră potențialul unui profit și au înconjurat procedura simplă, efectuată de bătrâne cu mâini tremurânde în Turcia, cu fast și ceremonii ce includeau clisme, sângerări și vomitături.

Până aproape de finalul secolului, variolarea devenise o practică medicală banală, aprobată chiar și de bunul Dumnezeu. De-a lungul acestor ani variolarea  a întâlnit un tănăr căruia i-a lăsat amintiri urâte. Cum fiecare reacționează diferit la boală, febra, erupțiile și puroiul întâlnite în acele zile l-au urmărit pe băiat mare parte a vieții lui și i-au cauzat, probabil, atacuri de panică.

Numele acelui copil era Edward Jenner.

Vaccinarea și primii anti-vacciniști 

Lăptăresele din Gloucestershire afirmau de decenii bune că variola poate fi prevenită, cel putin în cazul lor, pentru că fuseseră deja infectate cu variolă taurină. De alfel, chiar un medic  raportase acest lucru într-o lucrare numită ”Variola vacilor și abilitatea acesteia de a proteja împotriva variolei”. Nu a insistat cu cercetările însă, fiind el însuși un variolator ce câștiga un ban cinstit în urma practicii.

Edward Jenner, un medic din Gloucester, auzise și el de câteva ori, de-a lungul carierei, această idee. Asemeni însă multor colegi nu i-a dat mare atenție, dar într-o zi, împins de curiozitate, a găsit un caz de infecție cu variolă bovină și a demarat un experiment.

În 14 Mai 1796, un eveniment istoric s-a întâmplat în casa din Berkeley a lui Edward Jenner. Sarah Nelmes, fiica unui latifundiar local, face variolă taurină după ce o mulge pe văcuța Blossom (Floare). Din ulcerele generate de aceată infecție Jenner a colectat puroi și l-a injectat într-o zgârietură făcută pe mâna lui James Phipps, băiatul de 8 ani al grădinarului.  După ce infecția cu variolă taurină a trecut, la 1 Iulie 1796, Jenner i-a făcut variolarea standard. A aștepat apoi 18 zile pentru o reacție, pentru reacția standard a variolării. James Phipps însă era imun. 

The hand of Sarah Nelmes infected with the cowpox. Credit: Wellcome Library, London. Wellcome Images images@wellcome.ac.uk http://wellcomeimages.org The hand of Sarah Nelmes infected with the cowpox. An inquiry into the causes and effects of the variolae vaccinae. Jenner, Edward Published: 1798 Copyrighted work available under Creative Commons Attribution only licence CC BY 4.0 http://creativecommons.org/licenses/by/4.0/

The hand of Sarah Nelmes infected with the cowpox.
Credit: Wellcome Library, London. Wellcome Images
images@wellcome.ac.uk
http://wellcomeimages.org
The hand of Sarah Nelmes infected with the cowpox.
An inquiry into the causes and effects of the variolae vaccinae.
Jenner, Edward
Published: 1798
Copyrighted work available under Creative Commons Attribution only licence CC BY 4.0 http://creativecommons.org/licenses/by/4.0/

Edward Jenner a fost încântat și a încercat să publice imediat descoperirea. I s-a cerut să repete experimentul pe încă 20-30 de persoane, lucru care, deși perfect rezonabil din punct de vedere științific, i s-a părut lui Jenner o metodă de a-l amâna astfel încât alții să aibă timp să îi fure invenția. Totuși a repetat experimentul pe încă 12 persoane și apoi a publicat o broșură de 75 de pagini (tipărită privat, nu în cadrul unui jurnal științific). Broșura este importantă  din punct de vedere științific, dar suferă de multiple erori de procedură și de o serie de presupuneri greșite. Aceste erori urmau să-l hăituiască pe Jenner de-a lungul vieții în susținerea vaccinării. Una din principalele probleme: ideea că vaccinarea va proteja subiectul pentru tot restul vieții.

Desigur, lumea medicală a explodat cu critici, dar și cu interes. William Woodville a fost primul critic care a testat rapid noua teorie cu 310 cazuri după 6 luni și 2500 după un an . În urma rezultatelor reușite, Woodville a devenit un susținător al vaccinării și datorită lui practica a fost promovată și în alte țări.

Primul anti-vaccinist ”oficial” a fost Jan Ingenhousz, un variolator care se temea probabil că i se va lua ”pâinea de la gură”. A găsit rapid un fermier care avusese variola taurină și apoi reacționase atât de puternic la variolare încât și-a omorât tatăl în urma infecției. Jenner și Ingenhousz au corespondat încercând să clarifice situația, dar problema a fost rezolvată prin decesul lui Jan Ingenhousz, în 1799.

O altă luptă a lui Jenner a fost cu George Pearson, care, deși convins de utilitatea vaccinării, a încercat să își aroge credite complete, excluzându-l pe Jenner.

De asemenea, Benjamin Moseley, ”Dr R. Squirrel” și William Rowley au început să inventeze diverse probleme asociate cu variola taurină despre care spuneau că ar cauza scrofula (o inflamație cauzată de fapt de tuberculoză). Moseley a schimbat numele folosit de Jenner pentru variola taurină, variola vaccinae în ”lues bovilla” adică sifilisul vacii, asociere care încerca să profite de teama inspirată de sifilis. William Rowley ilustrează problema cu ”cazuri” povestind cum un băiat din Peckham a început să alerge în patru labe după vaccinare, mugind ca o vacă. Se mai fac referiri la: un tânăr căruia îi crescuseră coarne și la o fată care făcuse ceva diagnosticat drept ”râie bovină”. Surprinzător, oamenii chiar credeau asemenea absurdități, în asemenea măsură încât sătenii din Hadleigh au aruncat cu pietre și i-au fugărit pe cei care vroiau să îi vaccineze. Ironizarea acestei atitudini a fost cuprinsă în imaginea celebră a caricaturistului Gilray avându-l în prim plan pe George Pearson vaccinând cu ajutorul lui Woodville, băiatul cu galeata, în timp ce în jurul lor oamenii se transformă în vaci în diverse feluri.

cowboy

caricatura În câțiva ani vaccinarea se împrăștiase deja în toată lumea. Până în 1805, ajunsese chiar și în China, Filipine și America de Sud. Proaspăt alesul președinte al Statelor Unite, Thomas Jefferson a fost încântat de descoperire și și-a vaccinat familia și sclavii distribuind limfa necesară și informațiile prețioase printre vecini, inclusiv printre câțiva reprezentanți ai națiunii amerindiene. Cu sprijinul său, vaccinarea a cuprins New England și statele sudice, excepție făcând Societatea Anti-Vaccinare din Boston, fondată în 1798.

Desigur Jenner și-a vaccinat  familia, dar nu i-a putut proteja de tuberculoză. Când Jenner a angajat un profesor privat pentru fiul său, un tânăr pe nume John Worgan, acesta a adus fatala boală cu el. Tuberculoza l-a omorât pe Worgan în 1808 și l-a infectat pe fiul lui Jenner, ce avea să se stingă doi ani mai târziu.  Fără îndoiala că aceste tragedii familiale nu contează pentru mișcarea antivaccin – care nici în trecut și nici în prezent nu pare deranjată de a spune falsități enorme pentru a promova o idee greșită. Mistificarea istoriei este acum facilă pentru că puțini sunt cei care se deranjează să cerceteze biografiile celor pe care îi calomniază, deși acestea sunt foarte usor disponibile.

Minciuni istorice ale mișcării anti-vaccin.

Minciuni istorice ale mișcării anti-vaccin. Sursă : Felicia Popescu aka piersicuta

Mai multe minciuni de la antivaccinisti.  Sursa: bbmic/Ditta Depner

Mai multe minciuni de la antivaccinisti.
Sursa: bbmic/Ditta Depner

”Viața lui Edward Jenner”, scrisă de John Baron, bun prieten al acestuia, este disponibilă pentru lectură, aici. Puteți afla astfel cum NU a descoperit Jenner vaccinul anti-rubeolic și cum băiatul său a fost perfect sănătos până la întâlnirea cu tuberculoza.

Obligativitatea și protestele

În majoritatea țărilor unde au ajuns vaccinatorii  populația acceptă vaccinarea fără mari probleme. În unele țări, pentru intrarea în școală se cerea dovadă a vaccinării și singurele proteste se rezolvau pașnic. Din păcate însă, în Anglia și Țara Galilor politicienii au fost mai duri în abordare. O serie de Acte ale Vaccinării apărute între 1840 și 1871  și stârnite ca și reacție irațională la epidemiile de variolă din 1837-1839 au produs reacții ”adverse” în conștiința publică britanică, în special pentru că cerea părinților să meargă la un vaccinator la maxim 3 luni după naștere. Cei care refuzau urmau să fie amendați cu 20 de șilingi, bani ce ar fi folosiți pentru ajutorarea săracilor.

În 1858, 1867 și 1871 alte acte legislative au strâns lațul în jurul libertății individuale, legea permițând vaccinatorilor să culeagă limfă de la orice copil vaccinat (cu o altă amedă de 20 de șilingi pentru cei ce refuzau), precum și o serie de ”Gardieni” al căror rol era căutarea și acuzarea celor care nu vaccinaseră. Datorită acestor legi draconice și aplicării lor foarte stricte, inclusiv amendării consecutive și închiderii celor care refuzau să-și vaccineze copiii,  vaccinarea ajunge o idee care divizează societatea, mulți părinți refuzând să declare nașterea copiiilor pentru a nu-i vaccina.

Organizații ale părinților ce nu vroiau să-și vaccineze copiii stârneau demonstrații publice cu oratori talentați, promovau cazuri de copii răniți de vaccinuri (cât de reale erau, rămâne un mister). În unele cazuri făceau chiar studii statistice în care demonstrau că oameni care fuseseră vaccinați muriseră ulterior din cauza variolei. Jenner și susținătorii săi refuzau astfel de idei – mai mult din încăpătânare decât pe baza unor dovezi – neacceptând că efectul vaccinării dispărea în timp.

La fel ca și azi anti-vacciniștii nu se dădeau în lături din a frauda date atunci când doreau să susțină o idee. Un caz celebru de fraudă este ”studiul” medicului Leander Joseph Keller,  ce a urmărit datele a 2600 de cazuri de variolă (și 470 de decese) și a comparat datele cu o populație de aproximativ 50.000 de persoane. El a raportat că cei vaccinați aveau mortalitate mai mare decât cei nevaccinați. Când datele au fost re-examinate de catre Dr Korosi, acesta a descoperit că, de fapt, Keller își inventase datele și decesele de variolă erau mult mai puțin frecvente printre cei vaccinați. Acest fapt nu a oprit însă mișcarea anti-vaccinare să citeze datele falsificate ale lui Keller chiar și la sute de ani după ce au fost demonstrate false.

Nici susținătorii vaccinării nu învățau din aceste greșeli, susținând în continuare că nu este nevoie de rapel și refuzând să accepte dovezile care arătau că cei vaccinați mureau uneori în urma unei epidemii de variolă, efectul protectiv dispărând.

Până în 1870, majoritatea țărilor vedeau încă epidemii de variolă (spre bucuria anti-vacciniștiilor ce încercau să arate că vaccinarea nu funcționează), însă epidemiile nu mai aveau puterea criminală de dinaintea vaccinării.

Organizatiile antivaccin își atacau oponenții și reputația acestora dar reușeau, într-o oarecare masură, să scape ne-examinați. Huber Boens spunea că ”întreaga construcție a vaccinării este bazată pe niște aserțiuni făcute fără creier”, dar el promova tratarea variolei folosind lipitori în zona anală precum și producerea unor diaree fulminante (probabil reaplicând apoi lipitorile în caz că fuseseră deranjate de diaree).  De asemenea, recomanda propria ”soluție” pentru variolă, o combinație de suc de lămâie și acid sulfuric. Cauzele variolei conform lui Boens erau ”conflictele morale” precum frica sau mânia și în nici un caz o boală minoră precum variola nu merita riscurile vaccinării. Dacă partea cu conflicte vi se pare cunoscută… citiți mai multe despre Noua Medicină Germană. Brusc nu mai e așa de nouă.

Nume celebre convinse de lobby-ul antivaccin îi includ pe scriitorul George Bernard Shaw, pe naturalistul Alfred Russel Wallace precum și pe o serie nouă de predicatori ce spuneau, din nou, că variolarea, vaccinarea și anestezia sunt instrumentele pierzaniei.

Celebre au rămas în istorie opoziția din orașele Leicester, Manchester precum și chiar în orașul lui Jenner, Gloucester. Refuzul unui orășean de a-și lăsa copilul vaccinat era primită cu urale de către public și la întoarcerea de la închisoare era tratat ca un erou. În multe cazuri poliția refuza să aplice legea împotriva populației limitând eficacitatea legilor.  În Leicester, în 1885, 4000 de părinți așteptau să fie condamnați pentru non-complianță și doar 3% dintre copii erau vaccinați.

Cum a fost evitat dezastrul și cum a continuat mișcarea antivaccin să promoveze idei fără bază științifică? Care este literatura ”clasică” într-un domeniu ale cărui ecouri mai răsună și astăzi?

Vom afla totul în episodul următor.

Dacă nu ați făcut-o deja, citiți seria de articole despre vaccinuri publicată anterior. 

Surse: dacă nu este oferită o legătură specifică în cadrul articolului, sursele pentru majoritatea afirmațiilor legate de istoria vaccinării sau mișcarea anti-vaccin este cartea aceasta pe care o recomand tuturor indiferent de ce parte a discuției despre vaccinuri vă aflați.

6a00d83451f25369e201310f43ab2d970c-800wi

Nu îmi vaccinez copilul pentru că e dreptul meu să decid ce boli deja eliminate trebuie să revină

Ca mamă, deciziile mele parentale sunt cele mai importante.

Nimeni nu îmi cunoaște copilul mai bine decât mine iar deciziile pe care le iau cand vine vorba de sănătatea lui sunt doar problema mea. Asa că, atunci când alți oameni îmi spun cum cred ei că ar trebui să-mi cresc copilul, nu pot să îi tolerez.

Indiferent ce crede oricine altcineva, eu îmi susțin deciziile materne, inclusiv decizia de a nu-mi vaccina fiul, pentru că este dreptul meu fundamental de părinte de a decide care boli eradicate se întorc.

Decizia de a cauza o epidemie în multiple județe din cauza unui virus care a fost practic eliminat acum câteva generații este doar decizia mea și indiferent de convingerile voastre personale, acest drept nu îi poate fi luat unui părinte.Sub nici o formă.

Puteți spune ce vreți despre mine, dar am citit informația disponibilă și am cântărit fiecare opinie, așa încât sunt încrezătoare în decizia mea de a reînvia o boală debilitantă care a fost declarată dispărută acum multă vreme și să o las să se împrăștie ca focul de la o scoală la alta, de la oraș la oraș, de la județ la județ, până ajunge în toate colțurile țării.

Să lași o asemenea decizie epocală în mâinile unui necunoscut căruia nu îi pasă de copilul tău – asta e absurd!

Poate aleg să aduc înapoi oreionul. Sau poate difteria. Sau poate o altă boală cu potențial fatal care poate trece ușor printre cei prea tineri sau care nu pot fi vaccinați. Dar orice boală foarte ușor transmisibilă și anterior eradicată hotăresc să readuc printre noi, este o decizie personală pe care doar eu și familia mea avem libertatea de a o lua. Citește în continuare

Dragi părinți, sunteți mințiți!

Azi începe Săptămâna Europeană a Vaccinării (24-30 Aprilie).

De curând am participat la conferința RoVaccin 2014 (puteți citi Live Text pe Facebook). Evenimentul era dedicat medicilor însă am avut parte de gazde înțelegătoare.

Prezentările au fost foarte interesante, pline de date, studii și informații științifice. Probabil că era cel mai prost loc pentru un antivaccinist, care s-ar fi topit datorită găleții de apă oferită de atâtea prezentări. Cam ca aici . Rumoarea aprobatoare din sală când unul din membrii comisiei a menționat că ar dori vaccinare obligatorie a fost, sper, doar începutul unor inițiative serioase.

Am vorbit în pauza de prânz cu câțiva medici din Brașov pe care i-am întrebat cât de mulți părinți evită vaccinarea. Și erau destul de îngrijorați,  mai ales pentru că se discutase cu puțin timp înainte despre acoperirea vaccinală și scăderea ei (cifrele pentru 2013 sunt disponibile la CNSCBT).

În fine, dezbaterea despre vaccinare și necesitatea ei va deveni presantă când epidemiile vor ucide câțiva copii pentru că  din păcate nu vrem să învățăm din lecțiile trecutului.

Astăzi însă, suntem în plină Săptămână a Vaccinării, Statele Unite sunt în plină epidemie  și niște personaje locale publică articole conspiraționiste. Cu riscul de a continua un subiect de care sunt sătul, măcar acum, o dată pe an aș vrea să sărbătorim reușitele vaccinării și să ignorăm dezinformările ridicole.

Dragi părinți, sunteți mințiți!

Cei care declară că este în interesul copiilor voștri  să nu îi vaccinați vă mint și le pun sănătatea și viața în pericol .

Citește în continuare

Retrospectiva seriei despre vaccinuri și mișcarea antivaccinare.

Pentru că a durat un an și a cuprins 11 articole cred că este utilă o retrospectivă completă a articolelor publicate aici despre vaccinare.

Am primit multe comentarii pozitive și negative dar nimeni nu a putut combate realitatea documentată.

O să scriu câteva rânduri despre fiecare articol și veți avea o legătură către el. De asemenea articolele vor fi actualizate pentru a încuraja citirea consecutivă.

În primul articol, am discutat despre conspiraționismul manipulativ din introducerea unei cărți care trebuia să spună ”adevărul” despre vaccinuri. Și când începi cu conspirații din rândul 1… să zicem că nu ai șanse să continui într-un sens pozitiv.

În al doilea articol, am descoperit ce se întâmplă dacă nu cercetezi ceea ce scrii în propria carte. Să citezi un laureat al premiului Nobel ca și cum ar fi antivaccinare… e o reușită în sens negativ. În plus, am aflat câteva lucrușoare despre retroviruși. Dar cel mai important, am aflat că după însăși logica antivaccin, cei ce nu vaccinează le vor face rău propriilor copii.

Articolul 3 a fost o schimbare de macaz. Cumva, o serie de antivacciniști au reușit să ajungă la televizor (din fericire doar un post obscur din Brașov). Și au reușit și să se facă de râs spunând niște absurdități pentru care merită să fie menționați într-o carte numită ”Cele mai stupide propoziții din istorie și nătângii care le-au scos pe gură”. Sau ”100 de năzbâtii pe care nu le-ai auzit până acum”. Sau ”Cum să spui aberați…„ eh, vă prindeți voi. Evident, le-am demontat toate afirmațiile ”informate”. Printre multe altele găsiți și niste date despre celebra acuzație că vaccinurile cauzează autism (ceea ce nu se întâmplă, apropo)

Articolul 4 a fost o muncă serioasă. Am stat zile întregi adunând complicațiile bolilor prevenibile prin vaccinare și le-am pus în tabele. Apoi am căutat date despre incidența acestor boli în România. Și apoi am comparat complicațiile bolilor cu efectele secundare ale vaccinării. Pentru orice persoană rațională, acele tablee și grafice sunt suficiente în susținerea deciziei de vaccinare.

Când am ajuns la articolul 5 am făcut inițial niște greșeli. I-am acuzat pe antivacciniști că ar fi responsabili de epidemiile din 2012 datorită propagandei de până atunci. Dar nu, a fost o problemă cu programul național de vaccinare undeva prin 1998. Dar măcar fiind primii din Europa în incidenta rujeolei, rubeolei și sindromului rubeolic congenital poate învățăm ceva? Sper!

Aici avem un intermezzo. S-a întâmplat ca ProTV să acorde timp și spațiu de emisie ideilor antivaccin. Și nu doar au promovat două conspiraționiste tragi-comice ci au folosit niște povești triste pentru a submina încrederea în vaccinuri. Totul a fost perfect intenționat și în ciuda spoielii de ”corectitudine jurnalistică” emisiunea a fost de toată jena.

Am scris două articole funcționând doar pe nervi, adrenalină și cafea și am făcut o treabă mai bună în documentarea articolului decât echipa de reporteri profesioniști plătiți pentru a produce reportaje quality. Încă aștept oferta de angajare la ProTV.

Iată cele două articole: primul și al doilea

Trecem peste emisiunea stupidă si ajungem cu pași repezi la articolul 6 unul din preferatele mele. Nu pentru că a trebuit să citesc 12 rapoarte anuale de la 12 companii farma diferite (o literatură fascinantă, credeți-mă pe cuvânt), ci pentru că îl văd ca pe o palmă imensă dată oricărei persoane care spune că Big Pharma face profituri spectaculoase din vaccinare. Din datele prezentate se pot extrapola niște concluzii rezonabile, în special cea care arată că mișcarea anti-vaccin are mai mari șanse să fie finanțată de oculta farmaceutică decât cei care susțin vaccinarea.

În articolul 7 am încercat să clarific ce sunt adjuvantii din vaccinuri și ce pericole prezintă ele.

Articolul 8 e dedicat unei discuții despre legea curentă și problemele pe care le cauzează precum și unor sugestii de a face vaccinarea obligatorie dar păstrând opțiunea de a nu vaccina.

În cele din urmă articolul 9  își dorea să inchidă cercul, respectiv să se întoarcă la tema de bază a seriei : o carte antivaccin publicată în România și devenită mult prea populară. Și am luat multe din afirmațiile bombastice, false și manipulative și le-am făcut ferfeniță cu dovezi și susținere științifică.

Concluzia seriei este clară: orice părinte trebuie să își vaccineze copilul pentru a-l proteja de boli periculoase, complicate și chiar mortale. În ciuda fricilor induse de diverși netoți vaccinarea este în continuare sigură, eficientă și valoroasă pentru sănătatea copiilor.

Și dacă tot vorbim de asta, întrebați-vă medicul despre rapelurile recomandate pentru adulți.

Vă aștept și pe pagina de Facebook

O carte care va ucide

Acum aproape un an început să scriu o întreagă serie de articole dupa ce am aflat de prea populara mișcare anti vaccin.

Iată aici retrospectiva

A venit momentul pe care il aștept de mult și în pregătirea căruia am petrecut acest an compunând cele 8 articole de mai sus. Începusem seria discutând despre o carte numita ”Vaccinurile – prevenție sau boală” scrisă de Christa Todea-Gross, un medic din Cluj. Impactul acestei cărți este destul de mare, suficient de mare încât să fie menționat în aproape orice discutie despre vaccin.

Acesta e de fapt riscul purtării unei discuții medicale pe internet, practic întotdeauna se va găsi cineva care să îți dea un link către o conspirație, articol sau declarație care să te bage în sperieți sau, mai rău să primești vreun diagnostic complet inventat.

Adaugăm la asta slaba educație științifică a populației României și avem o mină de aur pentru cei care vor să vândă pseudo-informatie medicală, au de promovat o terapie fără bază sau au niște suplimente miraculoase de vânzare.

În acest context, a scrie o carte care subminează vaccinarea, apelând la conspirații, afirmații false și înconjurând totul de suficiente ”studii științifice” încât cartea sa pară documentată, ei bine, nu e o idee chiar rea.

Pentru că așa cum am spus în partea 1, e imposibil să demontezi o carte de 400 de pagini fără să scrii o altă carte (de vreo 800) va trebui să mă limitez la temele principale.

Am citit cartea, cu greu și cu o deosebită îngrijorare, pentru că știu câți părinți sunt convinși de falsele argumente aduse în carte si mă tem pentru copiii care se nasc acum și bolile prin care vor trebui să treacă.

Dar am citit-o cu greu, nu doar pentru că e plină de dezinformare și îmi venea să strig la fiecare 3 pagini, ci pentru că e scrisă în buna tradiție a cărților conspiraționiste: tema principală este inevitabila moarte și îmbolnăvire a oricărui copil care este vaccinat și nu există speranță, salvare sau metode de eludare a acestei sorți.

Groaza pe care o produce o astfel de carte este incalculabilă și cel mai rău este că niște copii nevinovați vor suferi.

Ca să pot trece prin majoritatea cărții am s-o împart în temele principale:

Citește în continuare